ArTiStul mă semnez

Prin ’99 am descoperit Internetul şi nu mi-a luat mult timp să mă îndrăgostesc de el.

Pentru că am ajuns să-mi petrec mult timp în faţa http-urilor, iar Internetul era destul de scump, am căutat o modalitate de a-l accesa gratuit. Aşa am ajuns să lucrez pe la diverse săli de Internet (şi-am fost admin câţiva ani).

După un timp în care doar am conversat pe chat-uri (mi-e dor de vremurile mIRC-ului) şi am răsfoit fel şi fel de site-uri (majoritatea fără nici un scop), m-am gândit că ar fi interesat să încep să fac ceva mai util. Astfel am ajuns să am prima mea pagină de Internet care de fapt era un profil pe un site de matrinoniale dintr-o ţară nordică. Ce bucurie era pe capul meu că reuşisem să-mi public o fotografie şi câteva rânduri.

Apoi am urcat trei trepte foarte importante: Yahoo! Geocities, Yahoo! SiteBuilder şi subdomeniile home.ro. Nu mai ţin minte câte deţineam, dar cel mai important era dragostea.go.ro (LOL! acum am observat că încă mai există, dar cine mai ştie datele de contact).

Cum am ajuns la numele ăsta? Era după numele canalului #Dragostea Undernet.org / mIRC.

Apoi, la sugestia lui Emil Mihailiuc am cumpărat Dragostea.ro, prin intermediul MyX. Din momentul când am început să public fotografii cu membrii #Dragostea şi apoi cu oricine voia să apară, site-ul a ajuns unul dintre cele mai vizitate din România (în acea perioadă aparatele de fotografiat digitale de abia apăruseră iar cine avea scanner era tare). De aici a plecat şi pasiunea pentru fotografie.

Profitând de popularitatea de care se bucura Dragostea.ro, am zis că trebuie să trec la următorul nivel, unul mai util. Aşa a apărut OrasulSUCEAVA.ro, site care urma să-mi schimbe viaţa. Numai eu ştiu câte zile de nesomn am avut parte, câţi oameni m-au descurajat şi cu câte mori de vânt m-am bătăt. Însă aceşti factori nu au fost mai puternici decât viziunea şi credinţa.

Pe alt plan, timp de vreun an jumătate, în vacanţele şcolare de pe vremea liceului, am lucrat într-o piaţă agroalimentară. Vindeam fructe şi legume pe tarabă. În acea vreme se scoteau bani frumoşi din asta, dar n-aş vrea sa mai trăiesc vreodată sentimentul de hai, se face mai repede ora 19:00 să plec de aici? sau să simt oboseala şi stresul acumulat după o săptămână de muncă. Atunci am ajuns la capătul răbdărilor şi mi-am promis cu mâna pe suflet ca pe viitor să fac în viaţă doar ceea ce-mi place. Sau mă rog, cât mai multe din ceea ce-mi place, că doar viaţa e un echilibru.

În contextul acesta, susţinut de oportunitatea de a face ceva interesant pentru mine şi util pentru cei din jurul meu, în ultimii ani am investit şi reinvestit cam tot ce am avut în OrasulSUCEAVA.ro, proiect care m-a făcut să văd viaţa cu alţi ochi. Şi astfel am ajuns să fac ceea ce-mi place. Aproape în fiecare zi am câte ceva de învăţat, descopăr lucruri interesante şi cunosc noi oameni.

Cu toate că, acum câţiva ani, când am început toate acestea, habar nu aveam habar ce vreau sa fac şi unde voi ajunge, am avut curajul să mă las purtat de pasiuni şi sentimente, lucru care într-un final s-a dovedit a fi foarte benefic: mi-am descoperit harta şi comorile spre care ţintesc.

Cum am reuşit să străbat acest traseu şi să înving toate greutăţile ce mi-au ieşit în cale pe parcurs? Ca şi-n cazul lui Bucurenci, mă consider un om foarte norocos atunci când mă gândesc la oamenii extraordinari pe care am bucuria să-i număr printre prietenii mei. Cu siguranţă fără ei n-aş fi reuşit să fac astăzi ce-mi place. Vă mulţumesc!

Citeşte următoarele rânduri şi încearcă să descoperi ceea ce-ţi place. E foarte important pentru fericirea ta!

[...] citeşti aceste rânduri, gândeşte-te bine unde vrei să fii când o să ai 30 de ani şi întreabă-te care e cea mai potrivită cale pentru a ajunge acolo. Dacă nu poate fi descrisă în cuvinte sau nu rezistă la cea mai mică chestionare din partea cuiva care a ajuns deja acolo, crede-mă pe cuvânt, calea ta nu există cu adevărat.

Indiferent unde vrei să ajungi, nu fă prostia să pleci la drum fără o hartă. Când urci pe munte, nu ajunge că vezi culmea ca să poţi ajunge pe ea. Fără hartă, fără marcaje şi fără trasee, adică fără alegeri, cei mai mulţi se trezesc la căderea serii că bâjbâie tot undeva pe la poale.

Şi-am să fiu plecat mereu în expediţii după ceea ce-mi place să fac. Poate acesta este şi farmecul vieţii…

A face ceea ce-ţi place e unul dintre atuurile principale care stau la baza fericirii, indiferent de urcuşurile sau coborâşurile din echilibrul vieţii.