În 2005 am lansat OrasulSUCEAVA.ro, în 2008 JudetulSUCEAVA.ro, iar din primăvara lui 2010 alături de echipa mea ne vom extinde naţional.
În fiecare miercuri dimineaţă, începând cu ora 7:30, mă puteţi vedea la Intermedia Prima TV Suceava în cadrul emisiunii Prima oră. Iar dacă vrei să descoperi o emisiune interesantă, din echipa căreia fac parte, te invit să vizionezi La înălţime.
Şi nu de mult am lansat la apă Ctrl+A Suceava, comunitatea sucevenilor pasionaţi de Internet.
Să ne folosim de partea pozitivă a informaţiilor care se regăsesc pe bloguri
De ce am bloguit sau de ce am început să bloguiesc? De ce scriu în continuare? Cât bloguiesc? Aş vrea să bloguiesc mai mult? Când bloguiesc? Pentru cine bloguiesc? Unde bloguiesc?
Depinde ce înţelege fiecare prin blog. Eu, de exemplu, am facut din blog-ul ArTiStul.ro un spaţiu unde îmi adun toate lucrurile frumoase, interesante, utile… sau indiciile care duc către ele, pe care le descopăr. De asemenea, acestora se vor adauga şi părerile, gândurile, creaţiile sau amintirile mele.
Fiecare face ce doreşte cu blogul său, atât timp cât nu-i deranjează pe cei din jur. Fiecare şi-l personalizează cum doreşte, scrie ce doreşte, transmite ce doreşte. E dreptul fiecăruia!
Mai bine am încerca să descoperim şi să ne folosim de partea pozitivă a informaţiilor care se regăsesc pe bloguri.
Unde, cum şi cât? Oriunde, oricum şi oricât. De ce? Pentru a-mi reaminti cândva despre cum a fost odată. Sau cine ştie ce oportunităţi voi întâlni pe parcurs…
Deschide ochii: n-o să doară!
A privi înseamnă un lucru, a vedea înseamnă altul, a înţelege înseamnă un al treilea, a învăţa din ceea ce ai înţeles înseamnă o treaptă mai sus, dar singurul lucru care contează în ultimă instanţă este ceea ce faci, ca rezultat al învăţăturilor pe care le-ai tras.
Printre culturi generale care încap pe dischete, printre funcţii cheie dintr-un joc cu marionete… când vine vorba de câştigarea bunăvoinţei mele nu vreau să mă folosesc de defecte ca resurse, cum o fac majoritatea oamenilor în ziua de azi, ci de însuşirile mele, care se contopesc în munca mea.
Însă, s-ar putea ca mintea mea, cugetând asupra tuturor lucrurilor, să se asemene cu soarele care nu poate lumina jumătate din globul pamantesc fără a lăsa cealaltă parte cufundată în beznele nopţii.
