ArTiStul mă semnez

Clit, comuna Arbore, județul Suceava.

1 Iulie 2010, ora 15:47

Încă sunt la etapa cînd descopăr reţetele clasice. Rareori mă aventurez spre tărîmul reţetelor noi – poate atunci cînd plăcerea s-a suprapus cu experienţa “a ceva bun”. Cred că bucătăria merge mînă în mînă cu nevoia. Atît timp cît altcineva îţi poate îndeplini poftele sau îţi ia locul din faţa aragazului, nu ai prea multe motive să pui mîna pe plasă şi să ieşi la cumpărături pentru următoarea reţetă sau acel “hai să mîncăm că mi-e foame”. Orişicum, vine o zi şi pentru această necesitate, pentru că orice maşină merge pe baza a ceva, în cazul nostru mîncarea, mi-a declarat Ştefan Gheorghiţă, mai cunoscut publicului larg ca ArTiStul.

Cel care, alături de o echipă de inimoşi îndrăzneţi, a lansat, în 2005, site-ul OrasulSUCEAVA.ro. George Bernard Shaw spunea cîndva că nu există dragoste mai sinceră decît dragostea pentru mîncare. Dacă am avea de ales, uneori poate m-aş lipsi de mîncare, dar fără energie nu pot trăi. Mîncarea este cheia succesului pentru o viaţă sănătoasă. E păcat că ne îndreptăm spre o lume superficială în care pînă şi texturile sau culorile nu mai sunt cele de la bunica din grădină, declară ArTiStul.

Întrebat care îi sunt felurile de mîncare preferate, el răspunde: Antreurile ca la majorate, ciorba rădăuţeană ca la tanti Cornelia, lasagna ca la Da Vinci, chifteluţele marinate, salata bulgărească, Tiramisu, cremşnitul. De ce? Pentru că toate au personalitatea şi povestea lor. Toate au gust bun!.

De cealaltă parte, a non-preferinţelor culinare, ArTiStul declară că nu există ceva cu care să am o problemă. În schimb, spre punctul “niciodată” de pe axa “nu-mi plac-preferinţe” sunt aranjate felurile de mîncare fără personalitate, cele prietene cu fadul. De exemplu, îmi plac la nebunie pastele carbonara, dar în acelaşi timp m-aş plictisi de aceleaşi paste fierte cu brînză sărată specifice graniţelor mioritice – ingredientele tot pe acolo bat, dar diferenţa se face la modul de abordare şi preparare, explică Ştefan.

Din punctul său de vedere, indiferent de ocupaţie, e important să ai o alimentaţie corectă. O să ne dăm seama de efecte peste ceva ani. Dacă eul meu de peste zece ani ar avea vreo conversaţie cu mine de astăzi, cred că acest aspect ar fi primul abordat – ce-i cu acei cartofi prăjiţi din faţă? Dar cu ouăle alea şi smîntîna? De ce au trecut 12 ore şi nu ai apucat să te hrăneşti? Hamburgerul ăla nu-ţi face bine!!! Gata cu cearta!, spune tînărul care a pus umărul la naşterea site-ului pe care îl vede ca pe un ziar online, care-i ţine pe suceveni la curent cu evenimentele ce au loc în urbea lor.

ArTiStul merge la restaurant oricînd, iar de cele mai multe ori încearcă cîte ceva nou. Aşa am descoperit că mîncarea este unul dintre cele mai frumoase lucruri care bîntuie pămîntul, declară el. Preferă mîncarea tradiţională pentru că alături de ea a crescut şi îi stă în mantră. Dar e atît de diversificată arta culinară, încît e păcat să ratezi ocazia de a te ospăta şi cu altceva din afara ariei de obişnuinţă, completează tînărul.

Pentru el gustul mîncării e primordial. Cred că, de fapt, ăsta-i secretul – uită-te la industria fast-food-ului cum a reuşit să revoluţioneze arta culinară de masă cu acele reţete cu acel ceva special, asta în timp ce fiecare dintre noi ştim cît de mult rău ne pot face. Minunat ar fi să ne putem gîndi cu ce se alege corpul din toată această afacere. Viaţa este un echilibru, trebuie să îmbinăm utilul cu plăcutul, respectiv gustul cu sănătatea – cea care se regăseşte în calitatea alimentelor şi modul de preparare, punctează ArTiStul.

Pe final, am aflat că prietena lui, Oana, nu excelează în arta culinară, dar este timp pentru treaba asta. Oricum, oricînd este binevenită o salată, o pîine de casă, o plăcintă sau un grătar, încheie ArTiStul.

Articol scris de Adriana DASCĂLU BULINĂ în Jupânu’, anul X, numărul 33 (466), 24-30 August 2010.

Tunelul Bâlea, care străbate muntele Paltinu din masivul Făgăraș aflat la granița județelor Argeș și Sibiu, are 887 metri (este cel mai lung tunel rutier din România) și este situat la 2.042 metri altitudine.

17 August 2010, ora 20:39

Tunelul nu este luminat artificial, iar aerisirea se face natural cu ajutorul curenților de aer extrem de puternici. Are o înălțime de 4,4 metri, o bandă de circulație de șase metri lățime și un trotuar de un metru lățime.

Este deschis doar în perioada 1 iunie – 30 septembrie și a fost inaugurat pe 20 Septembrie 1974.

Intră un cowboy într-un salon şi vede o femeie frumoasă. Nu ştie cum să intre în vorbă cu ea.

Scoate pistoalele şi îi împuşcă pe toţi, după care o întreabă:
- Şi ce faci tu aici… singurică?

Până în 20 de ani am fi avioane de hârtie – efectuăm doar zboruri rapide, de scurtă distanță și foarte scurtă durată.

Între 20 și 30 de ani am fi avione de vânătoare – șapte zile din șapte pe poziții, atacăm orice obiectiv și avem o capacitate de executare variată în misiuni chiar și când acestea se desfășoară la un interval scurt de timp.

Între 30 și 40 de ani am fi aeronave comerciale – menținem orare regulate, avem destinații destul de cunoscute și de rutină, iar zborurile întodeauna ies la ora prevăzută, dar mai necesită mutări și adaptări care irită clienți.

Între 40 și 50 de ani am fi aeronave comerciala pentru zboruri internaționale – funcționăm la orele de lux, avem destinații de înalt nivel cu rare abateri, iar clientela sosește cu mari speranțe, la sfârșit fiind obosită, dar satisfacută.

Între 50 și 60 de ani am fi aeronave cargo – facem pregătiri intense și muncim mult înainte de decolare, iar odată în aer, manevrăm lent și oferim foarte puțin confort în timpul zborului; clientela este compusă în majoritate din valize și tot felul de vechituri.

Între 60 și 70 de ani am fi deltaplane – necesităm condiții externe excepționale pentru a ne lua zborul, de o muncă teribilă pentru a decola, iar după aceea trebuie să evităm manevrele bruște pentru a nu cădea înainte de timp; după aterizare, demontăm și strângem tot echipamentul.

Între 70 și 80 de ani am fi planoare – zburăm uneori, dar numai ajutați; repertoriul manevrelor este extrem de limitat și odată ajunși la sol avem nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.

După 80 de ani am fi aeromodele – suntem doar decorativi, de funcționalitate nici nu se mai pune problema…

The Voca People este un grup internațional alcătuit din opt talentați muzicieni-actori care îmbină într-un mod ideal arta beat-box cu pasaje acappela extrase din diferite stiluri muzicale. Iar ca show-ul să fie mai interactiv, rețetei i se mai adaugă numeroase momente de teatru, umor și intervenții ale publicului.

E uluitor cum reușesc să imite tot felul de sunete, asta fără a folosi vreun pe scenă vreun instrument muzical.

Orange și Romtelecom mi-au dat posibilitatea de a alege factura electronică, opțiune de care sunt foarte mulțumit.

Astfel, în primul rând, contribui la sănătatea mediului înconjurător, iar apoi beneficiezi de câteva avantaje pe care factura clasică nu ți le putea oferi:

• factura se poate găsi în cont imediat ce-a fost emisă;
• ești notificat prin e-mail sau SMS la emiterea unei noi facturi;
• este acolo oricând ai nevoie de ea și nu poate fi pierdută;
• ai acces la factură doar tu, fără grija cutiei poștale;
• poți stoca facturile oriunde dorești;
• ai acces din orice locație la informații personale: plăți efectuate, servicii active sau relații cu clienții.

Cum poți activa factura electronică dacă ești client Romtelecom? Intră în contul tău și alege să primești factura doar în format electronic.

Cum poți activa factura electronică dacă ești client Orange?

• intră în contul tău şi bifează opţiunea alege factura electronică din meniul Cronos şi factură, secţiunea despre factura electronică;
• apelează gratuit 411 şi apasă tasta 1 pentru informaţii despre factură, apoi tasta corespunzătoare facturii electronice;
• apelează *100# şi accesează meniul buget, apoi ramura factură.

Mai știi și alte firme care încurajează factura electronică? Consideri această metodă mai eficientă decât cea clasică, prin poștă?

Când cultivi o acțiune, te alegi cu un obicei. Când cultivi un obicei, te alegi cu o personalitate. Când cultivi o personalitate, te alegi cu un destin. Cred că toate acestea ni le facem cu mâinile noastre și că viața nu se rezumă la a avea sau a nu avea, ci la lucruri pe care ai vrut și pe care nu ai vrut să le faci.

În urmă cu câteva luni luasem o serie de decizii potrivit cărora în următorul interval de timp vreau să fac câteva schimbări majore în viața mea. Așa că, consultându-mă în permanență cu banca de pedeapsă a vieții, m-am gândit la lucrurile importante pe care trebuie să le schimb și la ce sunt dispus să fac în acest sens. Așa am ajuns la concluzia că dacă vreau să schimb ceva trebuie să fiu dispus să fac orice în acest sens.

Dar, pentru acest lucru, voi avea nevoie de voință, o trăsătură de caracter care oscilează între acel ușor să faci și ușor să nu faci din titlu. Ei, la aceastră rubrică încă mai lucrez. Sper să țin cât mai departe lenea cu toate scuzele ei, că în jur sunt suficiente resurse pe care pot fi valorificate.

Nu trebuie să fim buni ca să putem face ceva, dar trebuie să-ncepem să fim buni, iar pentru a ne descurca mai bine, pur și simplu, ar trebui să știm mai multe.

Toate pânzele sus!